Totalul afișărilor de pagină

luni, 5 iulie 2010

Cum ar fi

Cum ar fi, dac-ar fi, ca unul dintre noi sa fie Dumnezeu?
Sau, macar o parte din el?

Ma intreb, retoric, ascultand si melodia lui Joan Osborne, What if god was one of us, dar si, gandindu-ma, retrospectiv, ca asta chiar mi s-a intamplat.

O data era un batran slab, tremurand din toate incheieturile, cu ochelarii prinsi cu elastic, pantalonii prinsi cu sfoara, cu maini reci, dar avand inca puterea sa spuna: “Ajutati-ma. Aaajutaati-ma.”

Alta data era o batrana incovoiata la nouazeci de grade, care nu spunea nimic. Daca lumea ii dadea ceva, primea si multumea. Daca nu, nu. Nu i-am vazut niciodata fata. Era la statia de metrou Iancului, pana acum un an jumatate.

Penultima oara a fost Max, un caine foarte inteligent, dar cam trist.

Ultima oara au fost doi dumnezei, mama si copilul, tigani, intr-o caruta, in fata unui bloc. Le-am vazut ochii. Se uitau cu ochii lor in ochii mei. Parca stiau ca stiu. S-au bucurat de cateva fructe.

Ba, mint. Ultima oara, Dumnezeu a fost o punga.
Care a aparut exact cand era nevoie de ea ca sa am in ce le pune cele cateva fructe date de pomana.
“De unde, cum a aparut punga asta? Ca parca nu era inainte?” am intrebat.
“De la Dumnezeu”, mi-a raspuns zambind usor femeia (tiganca, rroma, gitana, ca nu mai stii cum s-o dai, sa fie politic corect). In fine, omul-femeie, sa-i zicem.
Si jur ca inainte nu era nicio punga pe strada.
Sau n-o vazusem, nici eu, nici ea, ca inca n-aveam nevoie de ea...
De fapt, ea a vazut-o prima.

Iar am mintit.
Ultima oara cand l-am vazut/auzit pe Dumnezeu a fost chiar acum cateva secunde.
Am ascultat Eric Clapton – Layla, la radio.

3 comentarii:

  1. Cateva secvente din viata Lui Dumnezeu...?Se pare ca il percepeti la fel ca si mine:tragic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucia, draga mea, cine esti TU?
    Ca asa impiedicata sunt, chiar pe blogul meu, ca de-abia acum am citit comentariul tau!
    Promit sa ma remediez si sa fiu la curent cu toate comentariile!

    RăspundețiȘtergere