Totalul afișărilor de pagină

marți, 30 august 2011

Domnului (generic) Nicu

Stimate domn,
Vă aduc la cunoştinţă următoarele:

Nu. Nu ne cunoaştem. N-aţi avut plăcerea. Nici eu.
Mă întreb, în atare condiţii, de unde aveţi atâtea informaţii exacte. Am aflat, prin terţe persoane, că ştiţi despre mine lucruri pe care eu nici măcar nu le bănuiam. Am mai aflat şi că vă simţiţi dator să-mi daţi sfaturi. Gratis. Despre ce, cum, când, unde, cu cine, de ce.

Da. E-adevărat că eu nu-mi permit (costă) să vă întorc mărinimia. Nu-mi permit să vă dau lecţii despre viaţă. Despre cum ar fi bine. Despre cum se cade. Despre cum trebuie. Înţelepciunea popoarelor lumii ne oferă posibilitatea să aflăm toate astea, de unii singuri, din cugetări, proverbe, zicători, ghicitori, poveşti, maxime. Atât scrise, cât şi transmise pe cale orală.

Pentru că nu, eu nu-mi permit să dau lecţii de zbor, păsărilor. Nici pomilor, sfaturi de când ar fi bine să înflorească. Sau să rodească. Sau să se usuce de-a-n picioarelea. Sau de-a-n pulea. Vertical, cum ar veni. Sau orizontal. Că, acuma, mai depinde şi după perspectivă.
Pentru că da, am învăţat (greu, foarte greu, recunosc) ca nici oamenilor să nu le mai dau sfaturi. Nici lecţii. Nici informaţii de care n-au nevoie (se potrivea aici ceva cu nişte mărgăritare şi cu nişte porci – era un proverb, parcă, dar, din, păcate nu mi-l amintesc exact). Decât dacă ţi le cer. La mărgăritare mă refer.

În încheiere, aflaţi despre mine, domnule (generic) Nicu, că sunt bine, sănătoasă.
Mă străduiesc la o culegere de coduri morale, legi, conduite, sisteme, tipare. Cutume.
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

Cu stimă.