Totalul afișărilor de pagină

joi, 17 noiembrie 2011

The text remains the same



La început era Sfera şi Sfera era la Dumnezeu şi Sfera era Dumnezeu. Un Dumnezeu atât de mare, adică un Dumnezeu ascuns de sine înlăuntrul său, incât era, în acelaşi timp, şi Colţ şi Sferă.
Şi Colţul era o Sferă. O sferă ca o coajă de colţuri, foarte multe, nenumărate colţuri, colţuri-puncte, adimensionale şi negeometrizate, unele lângă altele şi unele în prelungirea tuturor. Alcătuind Sfera.
Iar centrul Sferei, nevăzut, nu era altceva decât un colţ. Poate însuşi Colţul. Colţul ca un punct. Colţul ca o sferă. Colţul-coajă. Şi între două coji – miezul. Miezul de pepene verde. Pepene ascuns de sine înăuntrul său în seminţe. Seminţe cu coajă şi seminţe cu miez.
Şi colţul ca întâlnire a muchiilor, ca râu care desparte cele două maluri. Cel unde eşti şi cel unde nu poţi fi în timp ce eşti, cel unde fiecare colţ îşi conjugă nestingherit a fi-ul şi unde toate colţurile sunt sfere. Sau cel puţin li se oferă ocazia să fie. Mâncandu-se neîncetat unele pe altele. Continuă mişcare.
Unii spun că există doar unul dintre maluri. Acela de-a lungul căruia am alerga cu toţii, din ce în ce mai încet în raport cu unicul sistem de referinţă – apa râului. Care e totul. Şi curge.
Colţul este o sferă cu razele înafară de ea. Colţul este, în acelaşi timp, centrul sferei. Punctul. Şi înăuntrul lui – infinitul. Adică Nimic. Altceva decât non-fiinţare. Nimic.
Sferă cu razele înafară de ea, adică întorsă pe dos, ca o mănuşă.
La infinit, colţul este întâlnirea muchiilor, malurilor paralele. Dar, tot acolo, la infinit, ce mai este colţul? El este chiar apa dintre cele două maluri. Adică, uite, colţul să fie el două lucruri dintr-o dată? Sau ceea ce credem noi că sunt două lucruri distincte, să nu fie?

Deci, colţul e mai multe lucruri deodată (cine ştie câte, încă?), completându-se în funcţionalităţile lor ca într-un joc de puzzle, alcătuind o entitate perfect închisă şi simetrică.

Adică o sferă.


2 comentarii:

  1. Buna dimineata doamna Livia,

    Tre'sa va spui doamna ca e mishtoaca chestia aia cu sfera cu colturi care are centru pa un' nu te duce mintea si care are atatea colturi ca nici nu sa mai stie cate are, ca d-aia-i sfera... Si e luminoasa ca are raze dincolo da ea ca cristos... cum ii zice frate, cum ii zice... ?

    Aura domne, aura...! ca-mi statea pa limba si nu-mi venea !

    Da p-aia cu jumatea da pepene si cu apa n-am prea-nteles-o, da nu conteaza! Da stati asa! Daca alergam cum vine apa la vale, da ce am alerga mai incet.. ? Ca daca alergi invers, la deal nu-i tot aia? Dacat ca-i la deal si si normal ca alergi mai greu... Cre'ca asa e!

    Si vdeoclipu cu Metratron mi-a placut ca e cu desene colorate si cu figuri ca la ocheanu ala de-i zice caleidoscop... D-ala da la Mosi da ne uitam pan el cand ieream mici... E Tare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ie şî tare şî vechie, domnu! N-o pricepe fitecine. E păntru inîţîiatici deia dei mai intitulează şî cunoscători.

      Ștergere