Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 7 noiembrie 2012

Seminar de socialism ştiinţific

26.10.1987

Să fii pion pe o tablă de şah.
Adevărata-ţi valoare de întrebuinţare să nu ţi-o dezvălui
Decît după ce, trecător prin furci caudine,
Ajuns la celălalt capăt,
Eşti schimbat cu o piesă mult mai importantă.

Să fii nebunul regelui
Şi, surîzător, negru sau alb,
Prefăcîndu-te mereu neobosit,
Să alergi încoace şi încolo,
Să acoperi retrageri,
Fără să ai nici măcar un cal al tău.

Lucrurile se schimbă
Atunci cînd eşti tu însuţi cal
Şi figura cu săritura
Nu-i iese perfect nimănui altcuiva, decît ţie.

Dacă ai, cît de cît, sînge albastru
Sau dacă reuşeşti să convingi de asta
Auditoriul, spectatorii, publicul,
Te poţi erija în rigă.
Sau damă - dar nu te-aş sfătui.

Cînd prinzi momentul oportun, tu, tura,
Dă o fugă pînă în tabăra adversă.
Sau fă rocada. Mică sau mare,
Cum ţi se cere.

La urma urmei, nu importă statutul tău de piesă
Pe clasica tablă 8x8.
Finalul e oricum fixat dinainte:
Veşnica remiză.






marți, 5 iunie 2012

Nişte cercetători au dat publicităţii. Despre coadă.

Coada de câine. Sinceră. Exactă în mesaje. Purtătoare de covrigi.
Coada de pisică. Interesată. Persuasivă. Subliminală, chiar.
Coada de păun. Ochi.
Coada de cal. Păr.
Coada de bou. Plici. Bici.
Coada de porc. Comestibilă. Arc.
Coada de maimuţă. Agăţătoare. Utilă. @.
Coada de şopârlă. Regenerabilă.
Coada de leu. Direcţie. Viteză.
Coada de delfin. Zâmbitoare, ca şi botul.
Coada de rechin. Acvadinamică.
Coada de avion. Aerodinamică.
Coada de rândunică. Furculiţă.
Coada de raţă. Târtiţă, la sol. Flotor, în apă.
Coada de mătură. Şi scurtă, şi lungă.
Coada de fluture. Aripi.
Coada de căluţ de mare. Cheia sol.
Coada de submarin. Elice. Propulsie spiralată.
Coada de om. Inexistentă. Redusă? Dusă?
Coada împletită. Pocahontas. Celebră.
Cozile de oameni. Nu mai sunt ce erau.
Cozile de topor. Inventate. Reinventate.

 P.S.
Ce e la masculin, e şi la feminin.
Ce e la feminin, este şi pisic.
Ce e la singular, este şi la plural.
Ce e în mic, e şi în mare.
Ce e jos, e şi sus.

vineri, 6 aprilie 2012

Vitezim, Măria Ta, vitezim

Se grăbesc, câte unii, de zici că-i aleargă apocalipsa însăşi.
Stau şi-i petrec cu privirea până se opresc la următorul semafor. Că, mai ales ăia cu maşini se grăbesc mai abitir. Care-o mai are şi tunată, dă cu ea de toţi decibelii. Să audă şi dumnezo, care, toată lumea ştie, e cam surd de-o ureche şi să se dea dracului din drum, că încurcă circulaţia.
Care nu se grăbesc cu maşina, se grăbesc pe jos. Îi bănuiesc de întârziere la vreo şedinţă corporatistă, la vreo conferinţă despre misterele catedraleor gotice, ori la vreo şuetă de psihanaliză. Că, la săpat puţuri de mică sau mare adâncime, nu cred să meargă. Ăia sunt oameni serioşi şi molcomi. Şi-acu' stau pe stâlpi, aşteptându-l pe Godot.
Câte unii aleargă prin parc. Să-şi menţină mensul sana in corpore, că altfel nu-mi explic. Ori nu mă duce mintea.
Sunt şi oameni care nu se grăbesc. Care stau, doar. Caz în care îşi leagă şi câinele de bancă, să nu se-apuce, cumva, de fugit. Să nu-i vină idei de libertate (sau ceva). Câinii legaţi de bancă n-au voie nici să latre. Că sperie copilul. Care, când se-apucă să alerge, nu procedează corect. Că, ori cade, ori transpiră, ori iese direct în calea ălora de se dau cu maşinile de la un semafor la altul.

A dracului situaţiune. Cum o dai, cum o întorci, nu e bine nici aşa, nici aşa. Nici altminteri.

joi, 5 aprilie 2012

Carnet de membru UTC no 0244646

Data primirii: 5 iunie 1981. Cotizaţii plătite lunar. Până în septembrie 82. După care, nu mai sunt sigură de nimic.

Plus alt carnet. Subversiv. Ţinut în ilegalitate. Sau, ceva. Gen.
Definiţii.
Teoreme. Bisectoarei, catetei, înălţimii, lui Pitagora generalizată, lui Menelaus, lui Ceva (unde se aplică menelausul).
Relaţia lui Stewart.
Unghiuri, măsuri, precum şi puterea unui punct faţă de un cerc. Cum şi pentru orice arc AB, avem lungimea.
Fie. Dar, dacă d este graficul ecuaţiei şi 2 puncte sunt distincte pe d, putem calcula chiar şi panta. Ea fiind coeficientul unghiular al dreptei d.
Orice număr real t poate fi scris în mod unic sub forma.
Pe urmă, ne ocupăm de formule trigonometrice (33 fix).
Avem. Să observăm. Prin urmare. Deci. Rezultat corect.
Formula lui Newton e sofisticată rău, dar se poate contrage. Combinări de n luate câte k. Suma oricăror două numere egal depărtate de numerele extreme este egală cu suma numerelor extreme. I-auzi! Să fac apoplexie, nu alta!
Teorema fundamentală a algebrei vine de-l precede pe Viète care a avut, şi el, la viaţa lui, nişte relaţii.

Trecem la fizică.
Legea lui Jurin. Legea lui Coulomb. Legea lui Ohm. Kirchhoff are mai multe, că e mai şmecher. Cu forţa Lorentz nu te joci, c-odată se exercită asupra oricărui purtător de sarcină electrică! Vorba e că trebuie să fie şi-n câmp magnetic, şi-n mişcare. Dacă stă, poate scapă.
Principiul suprapunerii plus linia de câmp, care este linia tangentă în fiecare punct la vectorul intensitate a câmpului electric. I-auzi! Care este, să moară mama!
Şi, ia, mai terminaţi cu autoinducţia, acolo, în fundul clasei!

Găsite într-un carneţel de pe vremea liceului meu, frumos aranjate, scrise cu stiloul chinezesc.
Sub pretextul curăţeniei de Paşti din AD 2012.

Concluzie: Unde sunt toate formulele tinereţii mele, (PE) care le-am avut io în cap ş-am dat cu ele la automatică?

Răspuns: Blowin' in the wind.


Mdeaaa...

Q.E.D.

duminică, 1 aprilie 2012

Poietrie de 1 aprilie

O mănuşă am scos din cenuşă.
Pe-a doua, din buzunar.
A treia rămăsese pe drum,
De-astă iarnă,
Că altfel o scoteam din sertar.
A patra mână mi-a rămas goală,
Că n-am avut cu ce s-o îmbrac.
Leneveau două şosete,
Pe drumul spre şcoală,
Dar mi-a fost milă să le despart.
La gât mi-am mai pus un pulovăr,
Că soarele adia friguros,
Pe cap, o căciulă la modă,
Cu moţ aşezat fix pe dos.
În picioare-aveam ghete şi cizme,
Deasupra papucilor gri,
În schimb peste nas nu mi-am pus chiar nimica,
Cu scopul de-a putea mirosi.
În rucsac aveam pâine şi apă,
Numai bune de mâncat şi băut,
Astfel încât brusc, chiar deodată,
Mai mulţi câini m-au încercuit.
Le-am dat, ce să fac, că-s miloasă,
Fiecăruia, după merit,
Drept pentru care, mi-au zis:
- Bă, cucoană,
să ştii că ai suflet smerit!

Astfel petrecui o serică
De primăvară cu năbădăi,
Însă aceasta vine de se explică,
Fiind chiar 1 aprilie, băi!

duminică, 1 ianuarie 2012

Ghid de îndrumat popii pe o scară. Cu câine.

A venit popa. Iar. Cu Sfântul Vasile sau, în avanpremieră, cu Boboteaza. Sau, ceva. De fapt, a venit cu un alt împuternicit al Domnului. Pesemne, să-l ajute cu găletuşa de agheasmă în care să mai moaie busuiocul sau să ţină cutia în care colectează mila preacucernicilor de la blocuri. Sau să-l apere de câini. M-am întâmplat să fiu. Vezi urmarea.

Câinele, care locuieşte, ca omul, după preferinţele de moment, pe câte unul din preşurile de la uşile celor 4 apartamente de pe palier, nu l-a lăsat să urce mai sus de între etajul 1 şi 2. S-a simţit dator, probabil, să apere mâna celor care îl hrănesc. Că aşa l-a lăsat pe el, Dumnezeu, să latre, apărând teritorii. Nefiind câine turbat.

Dacă nu ieşeam să-l ţin (mângâi pe cap), popa n-avea curaj, să urce şi să miluiască şi pe mai suşii, de etajul 1, locatari.
"De ce, părinte, nu-ndrăzniţi, am întrebat? Nu e, şi el, făptura lui Dumnezeu? De ce să vă fie frică?!"

- Să veniţi şi să-l ţineţi, şi când coborâm.
- Nu e nevoie să-l ţin. Doar îi vorbesc şi îl mângâi.
- Doamne-ajută!, cu oarece superioritate în glas şi, parcă, nesmerenie. Popa. La coborâre.
- Doamne-ajută!, din toată inima şi cu, parcă, mai multă smerenie. Eu. Rămânând.

În timp ce întreţineam câinele cu vibraţii energetice potrivite, combinate cu zeama rămasă de la piftiile produse în ajun, înnobilate şi cu-n codru de pâine, iată ce s-a mai petrecut:

- "Vai, scuzaţi, părinte, deranjul!" Mama. În sufragerie două fotolii desfăcute a culcare, hainele copiilor merşi în vizită la rude, pe lângă. Şosete. Papuci.
- "Eh, lăsaţi", zice părintele. (Rasă neagră, anteriu cusut cu fir aproximativ, de aur -sclipea-, fiind, totuşi, nişte sărbători care impun şi prezentarea straielor aurii către naţiune. Nu ştiu care sărbătoare, mă simt nevoită să (re)iterez. Bănuiesc, totuşi, a fi fiind Boboteaza, cea pentru care se riscă, sfinţii popi, să nu mai poată urca mai sus de etajul unu, pe câte-o scară, întâlnind câini. Fiind mai importantă în calendar). "Aşa e la toată lumea, de sărbători." (?!-nota mea)

- "Calendar doriţi?" Popa. După ce pupară, mama, tata, ce era de pupat. Eu fiind pe casa scării, asistând la spectacol. Ţinând în frâu câine periculos. (Secret: nici dinţi nu mai are, cum, probabil, avea, în tinereţea-i, preferând muiete contra oase bune de ros. Dar rămâne între noi.)
- "Nu, c-avem, deja." Mama.
Totuşi...!! atunci nu înţeleg de ce i-a mai dat 10 lei. La naiba, mai găseam mâine 50 de bani pe stradă (că 50 am găsit azi - ŞI AZI!, dar despre faza asta cu găsitul de monede pe stradă, altă dată) şi îmi mai luam şi eu un pachet de ţigări, ca smerita! Fuck the system!, că tot se poartă intromisiunile anglofile.
Paranteză: îmi caut de lucru. Închis paranteza.

P.S.1 Pupat crucea popii, după ce m-am închinat, cum se cuvine, pe casa scării. De planton, fiind, la ţinut câine. De închinat, m-am mai închinat, azi, de două ori, şi-n parc. În faţa Soarelui, însuşi. Şi-a Lunii. Şi-a Naturii, în general. Dar astea cred că nu se contabilizează. Rămâne că m-am închinat, să vadă lumea, o dată şi bine, pe casa scării.

P.S.2 Câinele n-are nume. Îl abordez direct: Ce faci, bă? El îmi răspunde la fel de direct. Dă din coadă: "Dai, fată, şi tu ceva de mâncat, de băut?"

P.S.3: La mulţi ani, tuturor!

Post scriptum, altă religie: vecinii de vizavi (studenţi la medicină, în Craiova, marocani, la origine): Noi, nu primim. Noi suntem de altă religie." Popa-părintele: "Zău? De care altă religie sunteţi?" (La fel de superior, dat fiind că_câinele periculos se afla sub oblăduirea mâinii mele). Zdrang, uşa, normal! Eu ştiam. Da' nu i-am zis lu' părintele. L-am lăsat, aşa...mai curios. Să mai studieze şi el în arhivele de la Vatican, dă-o dracului, doamne, iartă-mă, doar Teodor Baconschi (ori Baconsky, fiind fiul, totuşi, al tatălui său, A.E.?!)să se chinuie, de unul singur?!