Totalul afișărilor de pagină

vineri, 6 aprilie 2012

Vitezim, Măria Ta, vitezim

Se grăbesc, câte unii, de zici că-i aleargă apocalipsa însăşi.
Stau şi-i petrec cu privirea până se opresc la următorul semafor. Că, mai ales ăia cu maşini se grăbesc mai abitir. Care-o mai are şi tunată, dă cu ea de toţi decibelii. Să audă şi dumnezo, care, toată lumea ştie, e cam surd de-o ureche şi să se dea dracului din drum, că încurcă circulaţia.
Care nu se grăbesc cu maşina, se grăbesc pe jos. Îi bănuiesc de întârziere la vreo şedinţă corporatistă, la vreo conferinţă despre misterele catedraleor gotice, ori la vreo şuetă de psihanaliză. Că, la săpat puţuri de mică sau mare adâncime, nu cred să meargă. Ăia sunt oameni serioşi şi molcomi. Şi-acu' stau pe stâlpi, aşteptându-l pe Godot.
Câte unii aleargă prin parc. Să-şi menţină mensul sana in corpore, că altfel nu-mi explic. Ori nu mă duce mintea.
Sunt şi oameni care nu se grăbesc. Care stau, doar. Caz în care îşi leagă şi câinele de bancă, să nu se-apuce, cumva, de fugit. Să nu-i vină idei de libertate (sau ceva). Câinii legaţi de bancă n-au voie nici să latre. Că sperie copilul. Care, când se-apucă să alerge, nu procedează corect. Că, ori cade, ori transpiră, ori iese direct în calea ălora de se dau cu maşinile de la un semafor la altul.

A dracului situaţiune. Cum o dai, cum o întorci, nu e bine nici aşa, nici aşa. Nici altminteri.

joi, 5 aprilie 2012

Carnet de membru UTC no 0244646

Data primirii: 5 iunie 1981. Cotizaţii plătite lunar. Până în septembrie 82. După care, nu mai sunt sigură de nimic.

Plus alt carnet. Subversiv. Ţinut în ilegalitate. Sau, ceva. Gen.
Definiţii.
Teoreme. Bisectoarei, catetei, înălţimii, lui Pitagora generalizată, lui Menelaus, lui Ceva (unde se aplică menelausul).
Relaţia lui Stewart.
Unghiuri, măsuri, precum şi puterea unui punct faţă de un cerc. Cum şi pentru orice arc AB, avem lungimea.
Fie. Dar, dacă d este graficul ecuaţiei şi 2 puncte sunt distincte pe d, putem calcula chiar şi panta. Ea fiind coeficientul unghiular al dreptei d.
Orice număr real t poate fi scris în mod unic sub forma.
Pe urmă, ne ocupăm de formule trigonometrice (33 fix).
Avem. Să observăm. Prin urmare. Deci. Rezultat corect.
Formula lui Newton e sofisticată rău, dar se poate contrage. Combinări de n luate câte k. Suma oricăror două numere egal depărtate de numerele extreme este egală cu suma numerelor extreme. I-auzi! Să fac apoplexie, nu alta!
Teorema fundamentală a algebrei vine de-l precede pe Viète care a avut, şi el, la viaţa lui, nişte relaţii.

Trecem la fizică.
Legea lui Jurin. Legea lui Coulomb. Legea lui Ohm. Kirchhoff are mai multe, că e mai şmecher. Cu forţa Lorentz nu te joci, c-odată se exercită asupra oricărui purtător de sarcină electrică! Vorba e că trebuie să fie şi-n câmp magnetic, şi-n mişcare. Dacă stă, poate scapă.
Principiul suprapunerii plus linia de câmp, care este linia tangentă în fiecare punct la vectorul intensitate a câmpului electric. I-auzi! Care este, să moară mama!
Şi, ia, mai terminaţi cu autoinducţia, acolo, în fundul clasei!

Găsite într-un carneţel de pe vremea liceului meu, frumos aranjate, scrise cu stiloul chinezesc.
Sub pretextul curăţeniei de Paşti din AD 2012.

Concluzie: Unde sunt toate formulele tinereţii mele, (PE) care le-am avut io în cap ş-am dat cu ele la automatică?

Răspuns: Blowin' in the wind.


Mdeaaa...

Q.E.D.

duminică, 1 aprilie 2012

Poietrie de 1 aprilie

O mănuşă am scos din cenuşă.
Pe-a doua, din buzunar.
A treia rămăsese pe drum,
De-astă iarnă,
Că altfel o scoteam din sertar.
A patra mână mi-a rămas goală,
Că n-am avut cu ce s-o îmbrac.
Leneveau două şosete,
Pe drumul spre şcoală,
Dar mi-a fost milă să le despart.
La gât mi-am mai pus un pulovăr,
Că soarele adia friguros,
Pe cap, o căciulă la modă,
Cu moţ aşezat fix pe dos.
În picioare-aveam ghete şi cizme,
Deasupra papucilor gri,
În schimb peste nas nu mi-am pus chiar nimica,
Cu scopul de-a putea mirosi.
În rucsac aveam pâine şi apă,
Numai bune de mâncat şi băut,
Astfel încât brusc, chiar deodată,
Mai mulţi câini m-au încercuit.
Le-am dat, ce să fac, că-s miloasă,
Fiecăruia, după merit,
Drept pentru care, mi-au zis:
- Bă, cucoană,
să ştii că ai suflet smerit!

Astfel petrecui o serică
De primăvară cu năbădăi,
Însă aceasta vine de se explică,
Fiind chiar 1 aprilie, băi!