Totalul afișărilor de pagină

duminică, 1 aprilie 2012

Poietrie de 1 aprilie

O mănuşă am scos din cenuşă.
Pe-a doua, din buzunar.
A treia rămăsese pe drum,
De-astă iarnă,
Că altfel o scoteam din sertar.
A patra mână mi-a rămas goală,
Că n-am avut cu ce s-o îmbrac.
Leneveau două şosete,
Pe drumul spre şcoală,
Dar mi-a fost milă să le despart.
La gât mi-am mai pus un pulovăr,
Că soarele adia friguros,
Pe cap, o căciulă la modă,
Cu moţ aşezat fix pe dos.
În picioare-aveam ghete şi cizme,
Deasupra papucilor gri,
În schimb peste nas nu mi-am pus chiar nimica,
Cu scopul de-a putea mirosi.
În rucsac aveam pâine şi apă,
Numai bune de mâncat şi băut,
Astfel încât brusc, chiar deodată,
Mai mulţi câini m-au încercuit.
Le-am dat, ce să fac, că-s miloasă,
Fiecăruia, după merit,
Drept pentru care, mi-au zis:
- Bă, cucoană,
să ştii că ai suflet smerit!

Astfel petrecui o serică
De primăvară cu năbădăi,
Însă aceasta vine de se explică,
Fiind chiar 1 aprilie, băi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu