Totalul afișărilor de pagină

vineri, 6 aprilie 2012

Vitezim, Măria Ta, vitezim

Se grăbesc, câte unii, de zici că-i aleargă apocalipsa însăşi.
Stau şi-i petrec cu privirea până se opresc la următorul semafor. Că, mai ales ăia cu maşini se grăbesc mai abitir. Care-o mai are şi tunată, dă cu ea de toţi decibelii. Să audă şi dumnezo, care, toată lumea ştie, e cam surd de-o ureche şi să se dea dracului din drum, că încurcă circulaţia.
Care nu se grăbesc cu maşina, se grăbesc pe jos. Îi bănuiesc de întârziere la vreo şedinţă corporatistă, la vreo conferinţă despre misterele catedraleor gotice, ori la vreo şuetă de psihanaliză. Că, la săpat puţuri de mică sau mare adâncime, nu cred să meargă. Ăia sunt oameni serioşi şi molcomi. Şi-acu' stau pe stâlpi, aşteptându-l pe Godot.
Câte unii aleargă prin parc. Să-şi menţină mensul sana in corpore, că altfel nu-mi explic. Ori nu mă duce mintea.
Sunt şi oameni care nu se grăbesc. Care stau, doar. Caz în care îşi leagă şi câinele de bancă, să nu se-apuce, cumva, de fugit. Să nu-i vină idei de libertate (sau ceva). Câinii legaţi de bancă n-au voie nici să latre. Că sperie copilul. Care, când se-apucă să alerge, nu procedează corect. Că, ori cade, ori transpiră, ori iese direct în calea ălora de se dau cu maşinile de la un semafor la altul.

A dracului situaţiune. Cum o dai, cum o întorci, nu e bine nici aşa, nici aşa. Nici altminteri.

2 comentarii:

  1. Arta de a scrie nimic in multe cuvinte care au logica. Minunat mod de ati pierde timpul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mdeh. Când eşti pe moarte, îţi permiţi să pierzi tot timpul din lume. Sper că nu l-am pierdut şi pe-al tău. Dacă da, îl declar nul.

    RăspundețiȘtergere