Totalul afișărilor de pagină

duminică, 31 martie 2013

Iedera

Și cum stăteam, io, așa, lângă bustul unei statui și-l întrebam (pe bust), bă, ăștia ți-au cerut acordul să te cace ciorile sau au făcut-o din proprie inițiativă? a venit o copilă și s-a așezat lângâ mine, brusc. Stai să opresc mp3 playeru, zic, adică muzica din urechi. De ce ai venit și te-ai așezat, fix, lângă mine? Ș-a dat din umeri. I-am dat covrigei, că mai aveam, poftim, na! Și i-a luat, dar n-a mâncat, pe moment. După care am aflat c-o cheamă Iedera și pe soru-sa Litreceea (sau cam așa) și pe fiica soră-sii, de doi ani jumate, Cassandra. Nu știu dacă exact cu doi de ss, dar am presupus. Și acest copil era de doo zile (și nopți) pe drum și-am întrebat-o ea unde doarme la noapte și-a dat din nou din umeri. Și,ea, mi-a zis, știți, doamna, că aicea aproape e o casă de copii? Ș-am zis, da, acuma mi-am amintit, hai cu mine, acum, să vedem ce facem. Ș-a zis că cu mine merge, că singură i-era frică, că sunt mulți câini, ceea ce am observat și eu când m-am dus să întâmpin echipajul de poliție.

Așa.


Și, la centrul pentru handicapați mental -copii- nu se putea adăsta, pentru că trebuia să aibă acordul conducerii și m-a trmis , mai sus, la pediatrie, la spital. Și-ntre timp, copil Iedera, de 13 ani, țigancă fiind îmbrăcată, aruncase pungă goală de covrigei, pe jos ș-am zis că de ce ai făcut-o, să nu vadă ăștia că ai mâncat covrigei și ea a zis lăsați, doamna, că tot eu o iau ș-o arunc la coșul de gunoi și chiar așa a făcut demonstrativ. Și eu i-am zis bravo, Iedera!

După care am ajuns la spital de pediatrie, sus, pe deal ș-am bătut atât în geam, cât și în lemnul de pe ușă, luminile fiind aprinse și-am sunat și la sonerie, care era oprită. Și nu s-a-ntâmplat nimic până copil Iedera (țigancă, repet) a apăsat pe butonul de la interfon ș-a zis așa se face, doamna. Că eu știu, că sunt meșcheră. Și m-am uitat la ea ș-am zis Băi, chiar că ești meșcheră! Mai ca mine!


Ș-au venit trei doamne asistente maternale sau ceva, după ce m-am identificat cu nume și prenume și cu ce vreau și c-am copil găsit pe stradă și concluzia a fost că nu se poate, c-acolo erau numai copii mici.

Ș-am sunat la 112 și mi-au luat toate datele și mi-a făcut legătura la poliție, care-a zis că nu știe când poate elibera un echipaj, că nu se știe. Ș-am așteptat ș-a venit în cinci minute, că era peste drum. Secția.

Și ne-a luat cu mașina de poliție și pe mine m-a lăsat la colțul blocului, că le dădusem adresa exact, cât și CNP 02670402163225, cât și prenumele părinților, Victoria și Marin.

Și io i-am zis lui copil Iedera (țigancă) că o să mă  interesez, în continuare, ce i se va mai întâmpla și i-am strâns mâna și-mi pare rău că n-am și pupat-o, doar am mângâiat-o pe față, spunându-i că ce frumoasă e, în timp ce ceilalți doi domni și o doamnă, polițiști, spuneau ceva de că ăștia nu sunt oameni, ci animale, doamnă și io am zis că nu aș merge pe acest discurs nazist și când am coborât din mașina poliției nu m-am uitat decât la Iedera în ochi.

Înainte, în parc, pe-o bancă de lemn, sub un acoperiș de șindrilă lemnoasă, tocmai ce m-apucasem să citesc, cu voce tare, Așa grăit-a Zarathustra, prefața. Ce chestie!