Totalul afișărilor de pagină

duminică, 24 noiembrie 2013

Rădaşca

M-am dus c-aveam o nevoie, trebuie, că. În baie era o rădaşcă. Mare, neagră, cu coarne, cum sunt rădăştile. Nu mai ştiu dacă în copilărie mai văzusem una vie sau doar carcasa-i. Acuma, asta era vie şi mişuna. Ş-am strivit-o şi după aia am aruncat-o în wc. Am tras apa. S-a dus. Mi-era, cumva, silă, şi de mine, şi de rădaşcă. Bine că s-a dus!, mi-am zis. Şi probabil am făcut ce nevoie aveam.

A doua zi, dimineaţă, am găsit în baie, lângă wc, o rădaşcă moartă. Era uscată şi ruptă-n două. Am stat să mă gândesc, un timp...Acum vreo trei ani jumate.

Încă mă mai gândesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu