Totalul afișărilor de pagină

duminică, 24 noiembrie 2013

Să râdem cu luminiţele de revelion. Dacă doriţi să revedeţi.

Stăteam pe-o bancă, în părculeţul de la magazinul Unirea. Şi mă uitam înspre în sus, unde nişte trei lumini colorate se tot mişcau. Din trei se făceau două, din două una, din una trei şi tot aşa. Eram fascinată. Era 25 decembrie 2010, fix de Crăciun, cum ar veni. Aceleaşi (dar, fix) aceleaşi lumini le mai văzusem şi înainte cu o zi, fix deasupra la metrou, la Dristor. Şi cum mă uitam eu aşa la luminile alea, trece un om cu nişte sacoşe. Sărumâna, doamnă,la ce vă uitaţi? Uite, mă uit la luminile alea de colo, dumneata le vezi? Le văd, zice. Şi ce crezi, dumneata, că sunt ele? Io cred că sunt ozeneuri, doamnă. Or fi lasere, totuşi. Io zic că-s ozeneuri. Ş-a naiba nevoie urgentă, iar mă trecea. Bine, îmi îngheţaseră şi picioarele, că ninsese şi era cam ger. Deci m-am ridicat de pe bancă ş-am plecat. Bună seara. Bună seara. Săracul om, l-am lăsat cam supărat că nu mai avea nici el cu cine să dezbată problema, că lumea cealaltă avea, toată, treburi mult mai importante de făcut în viaţă. Cum ar fi uitatul în jos sau uitatul la reclamele luminoase de pe clădiri, ori ţinutul în frâu de copii care făceau numai ce nu trebuiau să facă, ori tot felul de altele.


Am o povestire FIX (dar FIX!) ca-n poezia lui Sorescu. "Doi îl vedeau şi unul, nu." Caz în 

care, paradoxal, primul din cei doi nu am fost eu, ci fiică-mea. Ia uite, mami, ce luminiţe! 

Aha!, ia uite că mai apar, ia, uiteee...câte sunt! ia uite, au mai apărut trei acolo...ooo..uite 

încă una chiar în faţă, două, trei.cinci!...Haha! Uite, mama (aici e vorba de mama mea şi de 

bunica fi-mii), le vezi! Le vezi acum?...Al treilea (mama) s-a uitat la luminiţe, s-a uitat la 

noi, s-a uitat la luminiţe, s-a uitat la mine ş-a părăsit balconul, cu un rictus de oarecare 

scărbă pe faţă, gen: "eşti nebună, nebuno!" 



Am salutat luminiţele, am ridicat paharul cu şampanie şi le-am zis: Un an bun şi vouă, 


fetelor şi băieţilor, indiferent dacă sunteţi ăia "buni" sau ăia "răi"! Luminiţele au clipit, după 

care au început să dispară, pe rând.

Se întâmpla FIX la miezul nopţii, la trecerea dintre anii 2012 şi 2013. Şi nu, nu erau focuri 


de artificii. Şi nu, (cel puţin) fi-mea nu era băută! 

CARE MAI VĂZUŞI, BĂ, CERCUL?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu