Totalul afișărilor de pagină

vineri, 27 decembrie 2013

Absurdistan. Cu troiţe.

Absurdă viaţă, cu urechile ei de măgar, cu tot. Absurdă viaţă, cu păsările ei dodo, cu tot. Absurdă viaţă, cu furnicile şi aricii ei, cu tot. Cu maci, cu vaci, cu porci, cu crăciun, paşti şi, mai ales, revelion. Absurdă viaţă, cu tăceri ascunse-n litere. Absurdă viaţă, cu sfinţi cerşind la colţ de stradă şi cu mame arse pe rug pentru câte o idee sau două. Normală viaţă, cu clopoţei legaţi de gâturile oilor, să ştie baciul cât, unde şi câte se îndepărtează. Normală viaţă, când câinii aleargă de jur împrejur, să nu se depărteze oile. Normală viaţă, când lupii înşfacă mioarele desprinse din turmă. Şi le sfâşie! De foame sau de obicei, c-aşa merg lucrurile, înscrise-n ADN.
Mda. Drumuri. Căi. Astea-s drepte, poate chiar nesfârşit de drepte. Lungi. Nesfârşit de lungi. Sunt şi alte căi, drumuri, poteci sau chiar ţinuturi nedesţelenite pe care-o apuci, de nebun, prin scaieţi, mocirlă, pietre sau apă. Dar trebuie să fii chiar nebun să o iei pe drumuri neumblate. Că aşa vrei, tu, s-o iei pe scurtătură, că nu mai ai răbdare. Ş-apoi, dacă ai noroc şi ajungi la vreun capăt, viu, vin o grămadă să-ţi spună cât de nebun ai fost. Şi că nici nu merita să fii sau să fi fost nebun. Mai bine rămâneai normal. Şi, la o adică, te găseau mai repede mort pe drumul drept, chit că nesfârşit, de nu mai ştiau exact nici unde-ai murit, nici când, şi-ţi ridicau şi o troiţă. Aşaa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu