Totalul afișărilor de pagină

luni, 16 decembrie 2013

Osmosianul şi tamaraniana

Aşaa...unde rămăsesem... SE3 Ep1 parcă urmează

Ş-am văzut cum apare de printre dintre copaci. Vine, se-ndreaptă înspre locul cu brădet sub care stătum şi plânsem. Bună! Pleacă, du-te, n-am chef de nimeni, nu te-apropia. Dar, de ce? Mai şi zămbeşte (întotdeauna m-au enervat ăştia care zâmbesc atunci când vor ei şi tu n-ai chef). Că n-am chef de nimeni şi de nimic! Bine. Se-aşează. Dacă io te-ntreb acum, cine şi cu ce scop te-a trimis, fix acum, fix aici, fix în momentul ăsta, să mă enervezi şi mai tare, ce răspuns ai? Eh, zice, dac-ar şti tata, mi-e că m-ar şi urechea. Că nu-i place să fac din astea, fără să ştie el. Dar dacă tot ai vrut să ştii şi atâta te-ai întrebat ş-ai vrut, am venit şi fără să ştie tata. Hă?, zic. Ăăă, dacă e de vorbit pe bunelea, poftim o jumate de covrig, vrei? Vreau, zice. Poftim!

SE3 EP2

Dar o bere vrei? C-am două doze. Vreau. Hai, noroc! Hai! Aşa, şi? Şi, ce? Şi de ce-ai şapcă pe care scrie pe italieneşte? Dar ce atentă eşti la detalii. Păi, da, de cam multă vreme sunt atentă la detalii. Pentru că e de la frate-meu, care lucrează într-o benzinărie în Italia şi mi-a dat-o mie. Zău? Zău. Dar tu ce faci, ca job, vorbesc? Că uite, eu nu mai am, de curând, mi-am dat demisia. Eu debarasez mese într-un restaurant în Tineretului. Ş-acuma? Acuma am făcut o baie în lac (lacul IOR, notă de subsol va fi, când va fi, dacă o să fie), că acasă nu curge apa. Păi şi apă de unde bei? sau colectezi apă de ploaie? Exact, zice, colectez apă de ploaie. Dar unde stai? Într-o vilă, la mansardă. Are multe camere, dar eu stau la mansardă, că celelalte camere sunt prea mari şi n-am nevoie de atâta spaţiu. Dar e deconectată de la curentul electric şi nici apa la robinete nu mai curge, că le-au tăiat din cauză de neplată. Ş-a cui e vila? Nu ştiu, zice,că e părăsită. Păi, cum ai intrat acolo? A deschis uşa o pisică. Ea a intrat prima şi eu după ea. Dar vara dorm în grădină. Erau mulţi pomi fructiferi în grădină. Am mai plantat şi eu. Ş-am săpat şi nişte şanţuri ş-am construit şi nişte cazemate. Unde ai săpat şi construit şanţuri şi cazemate? În grădină, zice. Zău? Zău. Ce interesant, ce chestie, înseamnă că e destul de mare grădina, zic. Este destul de mare, zice.

SE3 EP3

Şi, eu, dacâ-ţi arăt acum un măr (şi desenez în aer, sprijinită de palmă, forma unui măr), tu o să mă crezi că ăsta e măr, aşa cum vrei să te cred eu că ţi-a deschis uşa o pisică şi că ai construit tu cazemate? Păi, de ce să nu te cred?, zice. Pentru că poate ce-ţi desenez şi-ţi spun eu că e măr, nu e. E doar o denumire. Nici nu-l vezi. Şi dacă nici nu ştiai de dinainte cum arată un măr şi ce formă are, nici nu mă credeai, că habar n-aveai ce e ăla măr! (între timp trece pe lângă brădetul sub care eu stătusem şi plânsesem şi acum făceam filosofii de doi bani ş-un măr, un om; dar nu orice om; era un om foarte interesat de cuvintele spuse-expuse, că de-aia, la pariu, avea atât mersul încetişor, cât şi urechile culite).

urmează publicitate

SE3 EP4

În pauza publicitară se mai întâmplă nişte chesti, vine o patrulator de-al parcului patrulator pe-un ATV, e ca-n filme. Şi, pe alee, înspre încolo, întreb, bă, tu de-al cui eşti de pământ? Şi-mi zice că e osmosian. Hă? Şi Osmosia asta din ce parte a sistemului galactic e? Nu mai ştiu, zice, nu mai ţin minte. (Sau poate nu i-o fi dat tac-su voie să zică) Şi că e război, e război mare. Şi că el poate deveni chiar stăpânul Pământului, dacă nu cumva or să câştige ăilalţii lupta, că e posibil şi asta, nu se ştie. Şi cu mine ce-aveţi, bă, de mă tot frecaţi la icre? Păi, tu ai putea să mă ajuţi, că tu eşti tamaraniană. Ce sunt, io, bă?! Tamaraniană. M-am dus şi m-am uitat pe net ce e aia tamaraniană şi ce sunt eu. Personaj de benzi desenate. Aia am aflat că sunt.

Binee, treaba şi serialul sunt cu mult mai complicate, dar, la dracu', doamne iartă-mă, de ce să scriu eu, scenarii, dacă Spielberg nu e dispus să-mi cumpere, dinainte, drepturile de autor? Hm? Păi, nu mai bine tac, io? Ia să mă caute casele de producţie, întâi!

P.S. Ce e cel mai mişto şi cel mai mişto e că toate astea s-au întâmplat în viu!

P.P.S. Ce e cel mai mişto decât mai mişto este că toată lumea care ştie că e adevărat ştie că e chiar adevărat!

Post scriptum definitiv: Eu râd. Se vede chiar în direct cum râd, este?! Pentru cine a pierdut momentele directe, poate revedea şi-n reluare. Distracţia e la fel de garantată.

Un comentariu: