Totalul afișărilor de pagină

vineri, 27 decembrie 2013

Pe când făcea plopşorul pere şiio aveam giob

Ceaţa împinge-n geam. Se opinteşte. Geamul e deschis. Perdeaua inspiră-expiră, ritmic. Deodată se-neacă. Ce-aveţi, bă, cu mine, întreabă perdeaua, retoric? Ceaţa împinge aburii lăptoşi înăuntru, fereastra deschisă îi împinge la loc, afară. Perdeaua rămâne tot nelămurită. Inspiră, expiră. Ritmic.

Ş-aveam un coleg la giob. Părea foarte în temă cu miezul din fanta şi cu fîîîîsuul, scris exact aşa pe nişte foi gen prezentare la încorporaţi, chiar dacă nu corporatişti. Adică mari şi adică multe. Veline. Italieneşti. Când i-am zis, a doua sau a treia zi, după ce mi-am dat demisia de la giob, dă-mi, bă, la dracu', la schimb, înscrisurile ălora de pe foi, că şi io ţ-am făcut cadou, de ziua ta, tablou cu Mişel Jacson, care-ţi place ţie, plus brânză frecată cu mărar, başca smântână, când ţi-era foarte foame, a zis că nu mai recunoaşte nimic şi la revedere, pa! C-aşa merg lucrurile. Acuma e-n Anglia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu