Totalul afișărilor de pagină

duminică, 8 decembrie 2013

Pe vremea mea

La nectarul de piersici bulgăresc nu era niciodată coadă. Nici la creveţii vietnamezi. Că numai d-astea se găseau pe rafturi la alimentara. Era plin de nectar şi creveţi. Şi ceai de iasomie.

În generală toate fetele trebuia să învăţăm să coasem, brodăm, tricotăm, gătim, tragem tivuri la maşina de cusut şi tot ce mai trebuia să ştim când o să devenim parte din celula de bază a societăţii şi, care era mai şmecheră, eventual mamă eroină.

În liceu am făcut practică în atelierul şcolii. Dar de data asta toată clasa, fără discriminare sexuală, fete şi băieţi, cot la cot. Am desenat, decupat, tăiat, pilit frunzuliţe din tablă groasă. Pe care, ulterior, le-am sudat de nişte cuiere din fier forjat. Cu frunzuliţe arătau foarte new age, erau o splendoare. Am învăţat să folosesc adecvat şublerul, menghina, pila, ciocanul, pistolul de lipit şi aparatul de sudură. Am învăţat ce e ăla fludor. Când venea toamna, mergeam la practici agricole. De-a lungul anilor am învăţat să culeg corect următoarele legume şi fructe: mere, struguri, fasole verde, porumb, mazăre, prune, piersici, roşii. Vara, în vacanţă, cam cu o lună înainte de 23 august, învăţam să defilăm corect în formaţie şi să executăm prin rearanjare de corpuri şi, ulterior, ciucire pe vine, tot felul de cuvinte frumoase (gen PACE, PARTIDUL-CEAUSESCU-ROMANIA etc - nu mai ţin minte dacă vreunii dintre noi trebuiau să fie şi codiţe sau căciuliţe pe  din A, sau ne lăsau să ne ciucim şi fără diacritice). pe care trebuiau să le citească pe jos, pe asfalt, unde ne ciuceam noi, tovarăşii de la tribună, care ne făceau cu mâna. Într-un an ne-au făcut cu mâna chiar tovarăşul şi tovarăşa, întâii tovarăşi ai ţării. Într-un an au venit chiar la noi în clasă. Cu acest prilej, într-o zi şi două nopţi s-a văruit, toaletat şi schimbat mobilierul pe tot parterul Fraţilor Buzeşti. Cu tot cu perdele. Noroc că nu i-a venit tovarăşului ideea să urce şi mai sus de parter.

În facultate, trei ani am făcut armată, plus câte o lună de convocare, în iulie, când se terminau cursurile şi începea vacanţa. Am învăţat să emit şi recepţionez mesaje în alfabet morse, să întind cabluri de telefoane, să ştiu exact care sunt diferenţele între diverse tipuri de telefoane ruseşti de campanie, să mă arunc pe burtă când trecea vreo aviaţie inamică şi să mă poziţionez corect, cu picioarele înspre explozia atomică (cu masca pe figură, desigur). Cu puşca şi pistolul mitralieră ştiam cum stă treaba încă din liceu, de la pregătirea militară, unde trebuia să purtăm nşte uniforme foarte albastre, noroc că şi cu băşti de aceeaşi culoare. Ştiam ca pe apă toate gradele militare, atât terestre, cît şi aviatice şi de marină, precum şi să salut corect, cu mâna la chipiu.

În aceste condiţii,habar n-am cum de mi-a venit ideea să-l descopăr pe Borges la 15 ani şi pe Nichita Stănescu la 14.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu